Arsenie Boca si pilda cescutei de ceai

Iată povestirea spusă de părintele Arsenie Boca: „O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: „Încă nu”.

M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”.

Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: „Încă nu!”

Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”. Şi m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala povestirii este următoarea, arăta duhovnicul Arsenie Boca: „Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”.

Publicat în Dezvoltare Personala | Lasă un comentariu

Manuscrisul lui Voynich

>>> CLIC AICI <<<

Publicat în Informatii Utile | Lasă un comentariu

Plante Aromatice

>>> CLIC AICI <<<

Publicat în Informatii Utile | Lasă un comentariu

Scrisoarea unei mame blonde

Dragă fiule, Îţi scriu aceste rânduri ca să ştii că îţi scriu.
Dacă primeşti această scrisoare, înseamnă că a ajuns cu bine. Dacă nu o primeşti, atunci să mă anunţi pentru a ţi-o mai trimite încă o dată. Îţi scriu încet pentru că ştiu că tu nu citeşti prea repede. Acum câteva zile tatăl tău a citit că marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanţă de un kilometru de casă. De aceea, ne-am hotărât să ne mutăm mai departe.
Noua casă este minunată. Are până şi maşină de spălat, dar nu ştiu dacă merge. Ieri, am băgat lenjeria în ea, am tras de manetă, şi de-atunci n-am mai văzut-o.
Vremea pe aici nu e foarte rea. Săptămâna trecută n-a plouat decât de două ori. Prima oară, ploia a ţinut 3 zile, iar a doua oară patru zile. A propos de vesta pe care o vroiai, unchiul Petre mi-a spus că dacă o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o să coste mai mult, aşa că am tăiat nasturii şi ţi i-am pus în buzunar.
Să ştii că în sfârşit l-am îngropat pe bunicu’, l-am găsit când ne-am mutat. Era în dulap din ziua în care a câştigat la “De-a v-aţi ascunselea”. Să-ţi mai zic şi că alaltăieri ne-a explodat bucătăria, iar tatăl tău şi cu mine am „zburat” din casă. Ce emoţie! A fost pentru prima dată după mulţi ani când tatăl tău şi cu mine ieşim împreună undeva. A doua zi a venit şi doctorul să vadă dacă suntem în regulă, şi mi-a pus un tub de sticlă în gură. Mi-a zis să nu vorbesc zece minute. Tatăl tău s-a oferit să cumpere tubul acela. Şi dacă tot vorbim de taică’tu, te anunţ că şi-a găsit de lucru, e foarte mândru de asta. Lucrează peste aproape 500 de oameni. L-au angajat să tundă iarba în cimitir.
Trebuie să-ţi spun că sora ta Julia, care s-a căsătorit cu soţul ei, a născut în sfârşit, da’ nu ştim încă sexul copilului. N-aş putea încă să-ţi spun dacă eşti unchi sau mătuşă. Într-o zi, taică’tu a întrebat-o pe sora ta Lucia dacă mai este însărcinată. Lucia i-a răspuns că da, în 5 luni de-acum. Pe urmă taică’tu a întrebat-o dacă e sigură că e al ei. Ea i-a spus sigură că da. Ce fată sigură, câtă mândrie! Aşa fată, aşa tată!
Vărul tău Paul s-a căsătorit şi el nu demult. Şi-acum se roagă în fiecare zi în faţa soţiei lui. E fecioară! Dimpotrivă, pot zice şi că nu l-am mai văzut pe unchiul Vasile, ăla care a murit anul trecut… Cel mai rău e fratetu’ ăla mic, Ionuţ. A încuiat maşina şi a lăsat cheile înăuntru. A trebuit să se ducă până acasă să aducă dublura ca să ne scoată pe toţi de acolo. Bine, fiule. Nu pot să-ţi trec adresa pe plic pentru că n-o ştiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresă. Dacă o vezi pe Margareta, transmite-i salutările noastre. Dacă n-o vezi, nu-i spune nimic. Mama ta care te adoră, Antoneta
P.S.: Aveam de gând să-ţi pun nişte bani, dar deja am închis plicul.

Publicat în Bancuri | Lasă un comentariu

Singuratatea

”Am sunat-o după 5 ani .Pe cât ar părea de ciudat , ea nici nu și-a schimbat numărul de telefon, de parcă aștepta .Când a ridicat receptorul , m-am cutremurat…vocea ei era atât de fericită .Pe fundal se auzeau râsetele copiilor … După ce am auzit-o spunând ”alo” am rămas fără cuvinte, nu știam ce să zic , eram fericit pentru ea și în același timp parcă se rupea ceva în mine .Cu 5 ani în urmă spunea că mă va iubi mereu, iar eu am râs…și chiar dacă în mine știam că nu mă minte , am plecat oricum …
După ce mi-a zis ”alo” am închis telefonul …Apoi a venit un mesaj…era de la ea şi îmi scria : ”Salut ! Să știi că am așteptat acest telefon,speram să-ți aud glasul…dar tu te-ai speriat din nou ,ca și atunci…Acum cu siguranță că pot să închid telefonul, știu de ce m-ai sunat, doreai să afli dacă te mai iubesc…Da, te iubesc…Și nu ți-am spus minciuni nici atunci…”
Am încercat să o sun din nou dar numărul nu mai era disponibil . Am sunat în ziua următoare … apoi iar …și iar…în fiecare zi…Dar nu mai era de găsit, dispăruse…
Acum am 39 de ani. Sunt singur.Nu am pe nimeni…Tot ce am este acel număr, ca și acum 5 ani…Cine știe, poate că într-o zi mă va suna înapoi…”

Concluzia : iubește-l pe cel de lângă tine acum și nu mai târziu…mai târziu s-ar putea să fie prea târziu…

Singuratatea

Publicat în Love | Lasă un comentariu

Cat de mult realizam si motivele

Cand eram mai tanar, undeva citisem replica asta: „Filosofia este metoda prin care explicam lucruri copilaresti in termeni stiintifici!”

Gandindu-ma intens la aceasta replica, incepusem sa imi dau exemple prin care este valida replica pe care o auzisem. De exemplu un copil intreaba ce este soarele, acum cu toti stim ce este soarele… sau oare… chiar stim? Stim oare ca este o stea, compusa din plasma atat de fierbinte incat reactiile chimie acolo petrecute trec la un nivel atat de complex incat au denumirea de fuziuni nucleare? Stim oare ce este lumina emisa de soare, energia pe care o degaja, tipurile de unde radioactive, viteza cu care se propaga, implicatiile acestor unde in existenta organismelor pe planeta noastra? Nu stim, nu intelegem, doar banuim. Atunci am realizat defapt, cat de putin stim, cat de mult credem ca stim defapt si cat de mult ne inselam pe noi si pe ceilalti prin teoriile formulate de noi.

Dupaia am continuam sa ma gandesc, dar in alta directie: din ce motiv, tocmai acum am realizat asta? sunt singurul? care este varsta normala pentru care iti dai seama cat de putine sti defapt? La intrebarile astea, inca nu am un raspuns concret insa am aflat factorii care ne ajut sa realizam lucruri care la inceput ne depasesc.

1. Starea de spirit

Creierul uman inca fascineaza si in prezent umanitatea, nu ii stim toate secrete, insa dintotdeauna am banuim ca stim anumite lucruri despre el. Constiinta nu este o substanta pe care creierul o secreta si nu are nici un locatie anume in creier, cum se credea inainte si probabil inca se mai crede, nu… am ajuns la concluzia ca noi suntem niste antene care receptionam energii-forma-gand si dupa caz, ni le atribuim sau ne identificam cu ele. Sunt sanse mari sa avem o gandire mai pozitiva cand suntem intr-un mediu sau am avut recent parte de un eveniment cu impact pozitiv (suntem la mare si ne relaxam de exemplu). Devenim mai recunoscatori, mai umili, mai blanzi… mai buni indraznesc sa zic, si avand aceasta stare de spirit realizam defapt cat de binecuvantati suntem, cati de iubiti suntem, cate sacrificii s-au facut pentru noi, cat de minunati si perfecti si completi suntem in imperfectiunea noastra.

Nu ne mai gandim la facturi, suparari, examene sau faptul ca masina de spalat s-a stricat, pur si simplu traim prezentul si realizam lucruri minunate care au fost dintotdeauna in viata noastra, dar starea noastra de spirit a fost catalizatorul care a pornit aceasta reactie in lant de ganduri si informatii. Fiind in aceasta stare pozitiva, doar vedem o persoana si brusc intelegem si realizam anumite chestii cum ar fi ca stim ca i-a luat o floare ca sa o surprinda, copilul ala e bucuros ca are o jucarie pe care parintii lui din greu au tras sa o achizitioneze, realizam ca acea batranica sta pe banca reflectand asupra vietii sale dar si admira pe cei tineri, realizam si intelegem in sfarsit ce au trait parintii nostri cand ne-au vazut pentru prima oara mergand.

Cand insa avem o stare negativa de spirit, realizam cat de mult ne invidiaza colegul de la munca pentru ca noi am mancat o prajitura miercuri fara sa ii dam si lui, intelegem cat de mult uraste Maria pe Ioana pentru acea vorba pe care a spus-o fara sa o gandeasca, realizam cat de mult nu ii pasa vecinului de la 7 de noi cand isi pune rufele ude pe sarma, realizam cat de mult uram defapt cainii cand latra noaptea si noi nu putem adormii si cate lucruri oribile am fi capabili sa le facem datorita furiei.

Am inteles ca in principal starea de spirit ne poate aduce avantaje sau dezavantaje, sa luam un exemplu mentionat mai devreme. Avem sa zicem un vecin la etajul 7 care obisnuieste sa isi puna rufele ude pe sarma, fapt care uneori ne uda geamul sau rufele noastra, acum daca avem o stare negativa de spirit ne gandim si realizam cat de necioplit este vecinul, insa daca avem o stare pozitiva de spirit ne gandim si realizam cat de grabit e vecinul de la 7 si face asta fiindca nu are timp sau nu a avut o relatie grozava cu parintii sa il educe (ba uite, asa se pun rufele la geam). Insa, in ambele variante avem dreptate cum e si vorba aia (Nici pesimistul si nici optimistul nu are dreptate, insa optimistul e mult mai fericit.), realistul fiind doar o persoana care a ajung la o concluzie pozitiva (optimist) sau una negativa (pesimist), realistul se crede diferit si complet independent de optimist si pesimist, dar el in realitate este unul din ei si in ironia sortii nu este realist deloc fiindca nu realizeaza ca el la randul lui este optimist sau pesimist.

2. Experienta

Faptul de a fi „patit” in viata conteaza foarte mult, din acest motiv un copil nu realizeaza cea ce un adult realizeaza. Ii se schimba starea de spirit, si realizeaza mai mult (din ce motiv tati si mami nu au bani) dar nu poate vedea tot peisajul fiindca ii lipseste experienta. O persoana gravida nu poate realiza prin ce a trecut o persoana care a nascut deja, poate doar sa incerce sa inteleaga si sa simta durerea / bucuria experimentata de nastere dar nu pe deplin. Am putea spune ca asta ar fi un motiv principal, dar nu este, fiindca starea de spirit ii da o culoarea a cea ce realizam si experienta ii da forma.

Din acest motiv exista in lume intelepti si paranoici, cei intelepti au experienta si sunt optimisti si cei paranoici au experienta si sunt pesimisti. Dar astea sunt extremele, ai zice ca pentru a ajung la echilibru este nevoie de a fi realist si a avea experienta, pai in primul rand ca sa fi realist si sa nu dai culoare unei experiente trebuie sa fi complet obiectiv, si sa NU prezici ce reactie va avea cineva in urma unei experiente traite, fiindca daca iti dai cu parerea ca o sa ajunga betiv fiindca a inceput sa bea zilnic, nu esti realist, esti pesimist. Pentru a ajunge la echilibru trebuie sa iei lucrurile ca atare cum sunt in prezent, sa le accepti asa cum sunt si sa iti vezi de treaba ta fara sa te grabesti sa tragi o concluzie fiindca exista liberul arbitru al fiecarei persoane.

Ca concluzie o sa dau un exemplu pe care urmeaza sa il explic:

Daca copilul tau se da in leagan si cade din leagan, el se va uita dupaia repede la tine si tu ai 2 variante:

a) te sperii si te duci repede sa te asiguri ca el este in siguranta, atunci el incepe sa planga (fiindca te vede pe tine agitat) si va memora ca aceea fiind o experienta negativa

b) te duci la el zambind il scuturi, pupi, ii zici ca nu are nimic si il pui inapoi in leagan (el o sa continue sa se distreze ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat)

Anii trecand acest copil se va maturiza si va creste odata cu temeri (teama de inaltime) sau hobby-uri (sa devina alpinist), mergand si mai departe in timp si trecand de adolescenta va devenii adult si va incepe sa caute raspunsuri existentiale (ma.. din ce motiv fac eu asta?) si va gasii in cele din urma raspunsul (am frica de inaltimi pentru ca sau ador senzatiile tari pentru ca).

Filosofia este metoda prin care explicam lucruri copilaresti in termeni stiintifici! 

In acest articol nu am spus nimic nou sau ceva ce nu se stia deja, doar am explicat cea ce se stia deja, fiindca toti stim.. dar nu toti intelegem.

Publicat în Ganduri Personale | Lasă un comentariu

Asteptarea destinului vs scrierea destinului.

” Cred ca toate lucrurile vin in viata noastra atunci cand este momentul potrivit.” , nici nu mai stiu unde am auzit asta prima oara sau de la cine insa ma provocat inca de atunci sa reflectez. Vedeti voi, exista alta vorba mare care este in contradictie cu prima, este vorba de „Daca vei astepta conditiile potrivite, nu vei face nimic niciodata.”

Si suntem prinsi la mijloc, sa fim plante ce asteapta sa fie udate de un gradinar ca sa inflorim frumos, sau sa fim gradinarul din vietile noastre. Pana cand mi-am dat seama ca, ambele variante sunt adevarate si nu se contrazic. Vedeti voi, problema noastra, a tuturor, este faptul ca ne alteram si deterioram realitatea din exterior, pentru ca cea ce vedem, auzim, simtim,  nu este realitate este perceptie (ochii vad cea ce mintea este pregatita sa inteleaga). Cu alte cuvinte vorbele de mai sus sunt ambele adevarate, dar fiindca noi le interpretam diferit nu avem acces la mesajul pe care ele le transmit.

Hai sa mai incercam odata ” Cred ca toate lucrurile vin in viata noastra atunci cand este momentul potrivit.”, vedeti acum? Ce este sau care este momentul potrivit? Vedeti voi, eu nu cred in noroc, ghinion sau coincidente, sunt genul de persoana care infrunta provocarile cu capul inainte, imi fac propriul meu noroc. Am invatat ca norocul este de partea celor care sunt pregatiti. Citisem mai demult un articol, despre un experiment social din Papua New Guinea, din pacate am uitat care erau cu exactitate informatiile, insa o sa povestesc cea ce imi amintesc. Un baietel din triburile din Papua New Guinea era adorat si placut de toata lumea, si de ziua lui cand a facut 10 ani (parca) toata lumea din toate triburile au pus mana de la mana sa ii finanteze o mica excursie pana in America. Sociologii au profitat de aceasta oportunitate si au finantat si ei aceasta mica excursie oferindu-le ghid si o mica cazare la hotel. Baiatul a fost extrem de incantat si se citea pe ochii lui uimirea si socul pe care l-a avut, dupa excursia de 7 zile prin New York a fost intrebat de altii cum e lumea de peste rau, si a inceput sa povesteasca ca pasarile alea mari de pe cer sunt avioane, ca exista izvoare in pesterile oamenilor, ca unele persoane sunt imbracate in blani, altele in pene, altele in materiale ca o carpa. Continua sa spuna ca a inteles ce e aia societate, mecanismul, ce e aia o slujba, ce sunt altea dulciuri si a incercat alte genuri de mancare, a avut parte de baie si dus, de o igiena in care a observat ca el era defapt un pic mai alb decat credea. I s-a spus despre religie si a inteles ce e ala Dumnezeu, morala, etica si privea trist si rusinat la fratii si surorile lui. Nu voia sa se mai intoarca, fiindca a inteles ca cea ce traia el este o minciuna si aia de acolo era defapt viata reala, socul cultural a fost prea mult pentru el, deschizandu-i ochii si mintea prea mult pentru varsta lui. Dupa putin timp, a murit de „inima rea” cum s-ar zice la noi. Atunci am inteles ca este necesara manipularea, influentarea altora, pregatirea lor cu pasi mici, fiindca sufletele sau mintiile prea slabe se vor prabusii daca prea devreme vin fata in fata cu destinul lor.

Astfel am rezolvam confuzia creata de aceste doua vorbe mari, momentul potrivit vine cand tu esti pregatit. Brusc totul a inceput sa capete sens pentru mine, nu el (momentul) vine spre tine, ci tu te duci spre el prin alegerile pe care le faci. Nu poti lua carnetul de conducere daca nu inveti pentru el. Poti intarzia sau grabii momentul potrivit prin a lucra la tine, si am decis in continuare sa explic printr-un exemplu practic si foarte comun.156452_512945728755625_684742518_n

Partenerul tau din viata ta, toti visam la o relatie perfecta in care sa fim intelesi si sa intelegem, in care sa fim fericiti si sa facem fericiti. Dar ca sa ajungem acolo (momentul in care cunoastem acea persoana cu care o sa imbatranim) trebuie sa lucram la noi, ca sa fim intelesi si sa intelegem trebuie sa avem niste cunostinte legate de empatie, de asertivitate, de karma. Trebuie sa fim patiti si trecuti prin esec si reusita, astfel intelegem fericirea si cum sa facem pe altii fericiti, ca sa iubim si sa fim iubiti trebuie sa ne iubim pe noi mai intai si dabea dupa acea suntem capabili sa iubim si pe altii. Si ca sa ne iubim pe noi, desigur e vorba de alt proces de invatare care poate dura x ani, eu am avut nevoie de 23 de ani ca sa invat sa ma accept si sa ma iubesc.

Unele fete cel mai des prefera sa astepte, sa vina el la ea fiindca doar na… asta e traditia, dar daca intervine Dumnezeu si il ia pe el si il pune in fata ei, el nu o va vrea pe ea, fiindca ea e doar o leguma care asteapta sa primeasca totul dea gata (momentul potrivit mai exact).  Asa ca fetelor, scoateti-va capul din cur si incepeti sa va imbunatatiti, colorati, dezvoltati si sa va formati personalitatea fiindca asta e cea ce determina cand momentul potrivit vine. Ca concluzie am ajuns ca intradevar noi suntem direct responsabili de destinul nostru, noi suntem cei care ni-l cream. Asa ca intreaba-te tu cel care citesti asta, esti pe drumul care te duce spre destinul tau mult dorit? Il faci sa fie mai lung sau mai scurt?  Si nu uita sa te bucuri de calatorie si sa inveti din asta.

Publicat în Ganduri Personale | Lasă un comentariu

Dumnezeu exista !

Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: ”Nu cred că Dumnezeu există.”
“De ce spui asta?” a întrebat clientul.
“Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri.”
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
“Ştii ceva? Frizerii nu există!”
“Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. “Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!”
“Nu e aşa!” a spus clientul. “Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.”
“Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.”
“Exact!” a spus clientul plin de încântare.”Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”
Publicat în Dezvoltare Personala | Lasă un comentariu

Povestea picaturii

picatura

A fost odată ca niciodată un discipol care îl întrebă pe maestrul său:

– Care este lucrul ce mă separă de adevăr?

Maestrul îi spuse:
– Nu ești singurul care este separat de adevăr, mai sunt și alții. Îți voi spune douăsprezece povestioare care iți vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul și chiar de ți se va părea că le-ai înțeles, nu te opri din a medita asupra lor până ce aceste simple povești vor căpăta proporții uriașe și până vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmpla cu mulți oameni. Trăiesc înlăuntrul lui Dumnezeu și spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:
“Vreau să fiu liberă” spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; și oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafață.

“Vreau să fiu liberă” spuse din nou picătura de apă și soarele auzindu-i glasul o așeză într-un nor.

“Vreau să fiu liberă” spuse picătura încă o dată și norul o eliberă iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picătură intelectuală este o picătură intelectuală, dar nu mai aparține Oceanului.

A patra poveste:
“Nici o picătură nu are nici o valoare” spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
“Fără nici o îndoială, există un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importantă decât oceanul.” Spuse picătura din ocean.

A sasea poveste:
“Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean” spuse picătura din Ocean.

A șaptea poveste:
“Oh, ce-mi pasă mie de Ocean” spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:
Era odată o picătura care-și regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picătura din Ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
“Prin puterea cu care am fost investită” spuse picătura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteți excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:
“Tu te afli în mijlocul iubirii mele” ii spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru ca era plină de iubire pentru altă picătură.

A doisprezecea poveste:
“Dacă aș putea cuprinde” gândi o picătură “fiecare picătură cu dragostea mea atunci aș deveni Oceanul.” Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătura care îi făcuse un mare rău și deși era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Și pentru că nu putu să-și reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devina Oceanul.

Discipolul îl întrebă pe maestrul său:

– A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul ?

Și maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare și deodată Oceanul îi spuse:“Tu și cu mine, noi suntem una.” Și Oceanul își deschise larg brațele și îmbrățișă picătura, și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii.

Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafața Oceanului și prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
– Află astfel, o ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa pe cei ce o doresc cu adevărat.

– Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătura devine murdară? întrebă discipolul.

Maestrul râse din toată inima:
– O picătură nu poate deveni atât de murdară încât oceanul să nu o poată curăța.

Publicat în Dezvoltare Personala | Lasă un comentariu

Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză

Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronice ne fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.

Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.

O persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive. În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent.

Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.

Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.

Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.

Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia, indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale, depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate sau dureroase şi dereglări digestive.

Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree, dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă, palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.

Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă, distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.

Durere 
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse, alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi sensibilitate la răceli şi gripă.

Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire prematură şi imunitate scăzută.

Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii nocturne şi oboseală cronică.

În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit „cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:

Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect

Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine

Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine

Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism

Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune

Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:

Ficat: relaxare, pace, plante medicinale

Inima: iubire, bucuri, frumuseţe

Plămâni: încredere, timp şi spaţiu

Splina: ocrotire, nutriţie

Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

Articolul a fost extras şi tradus din cartea: „Trataţi-va cu plante chinezeşti ” de Lesley Tierra

Publicat în Informatii Utile | Lasă un comentariu