Super conductor, energie alternativa si solutii pentru economie

O echipă de cercetători ruşi a testat cu succes primul cablu electric superconductor hibrid din lume, un progres ştiinţific care ar putea duce la sfârşitul crizei mondiale a energiei, informează Pravda.

Cablul testat are diametrul de 26 de milimetri şi este format din diborid de magneziu (MgB2), prin mijlocul căruia trece un tub cu hidrogen lichid.

Superconductorii sunt materiale care au rezistenţă electrică apropiată de 0, deci curentul electric trece în totalitate prin ele şi nu se pierde sub formă de căldură. Pentru funcţionarea lor, însă, este nevoie de temperaturi foarte scăzute, astfel că producerea industrială a superconductorilor a fost considerată imposibilă.

Diboridul de magneziu are proprietăţi superconductoare dar abia la o temperatură de 40 de Kelvini, adică de -233 de grade Celsius. Cercetătorii ruşi au reuşit să obţină această temperatură cu ajutorul hidrogenului lichid care trece prin mijlocul cablului (numit hibrid tocmai pentru că are şi hidrogen, nu doar un material superconductor), explică Pravda.

Problema superconductivităţii este dezbătută în mediul ştiinţific încă de secolul trecut, pentru că aici stă cheia reducerii costurilor de alimentare cu energie electrică şi, mai ales, reducerea poluării. Dacă se pot produce cabluri superconductoare la scară industrială, am putea, spre exemplu, pune în aplicare proiectul prezentat anul trecut, la un simpozion din Germania, de fizicianul Alex Muller. Potrivit calculelor lui Muller, dacă ar fi instalate panouri solare pe 300 de kilometri pătraţi din deşertul Sahara, unde e soare pe tot parcursul anului, s-ar produce suficientă energie electrică pentru a egala întreaga producţie mondială de la ora actuală. Dar, fără cabluri superconductoare, curentul abia va ajunge până în sudul Europei, pentru că pierderile de pe reţea sunt mari.

Pentru a putea fi folosiţi superconductori s-a constatat că ar fi nevoie de mult mai multă energie pentru a răci constant cablurile decât s-ar produce. Aici stă importanţa succesului cercetătorilor ruşi: diboridul de magneziu este uşor de obţinut la scară industrială, iar hidrogenul este combustibilul viitorului. Singura provocare în cazul hidrogenului este costul ridicat de producţie, pentru că acesta consumă foarte multă energie. Soluţia o reprezintă tot Sahara, pentru că ar putea fi construite aici fabrici alimentate prin intermediul panourilor solare, care să asigure nevoia de hidrogen pentru cablurile superconductoare. Astfel, cel mai mare deşert de pe pământ ar putea deveni furnizor pentru combustibil alternativ şi energie electrică foarte ieftină, care nu se pierde, notează Pravda.

About Gabriel

They all want to go to heaven... but nobody wants to die...
Acest articol a fost publicat în Informatii Utile. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s