Introvertitul

Avem multe de invatat din discursul lui Susan Cain, despre accesul la esenta de dincolo de aparente, despre prejudecatile pe care le avem despre persoanele retrase si singuratice, despre incluziune, despre puterea reala ascunsa in oameni pe care ii judecam mult prea usor drept “stersi”, “timizi” sau “ciudati”. Daca sunteti introvertiti sau aveti in jur persoane dragi pe care le considerati introvertite si suferiti din aceasta cauza, sper ca acest articol sa va mangaie sufletul.

“Cand aveam 9 ani, am plecat in tabara pentru prima data iar mama mea mi-a pregatit o valiza plina de carti. Ceea ce pentru mine era perfect normal, pentru ca in familia mea cititul era principala activitate de grup pe care o faceam. Asta poate ca ti se pare antisocial, insa pentru noi era un mod diferit de a socializa. Nu numai ca simteai caldura familiei stand langa tine, dar erai si liber sa calatoresti pe taramurile aventurii din mintea ta. Si aveam senzatia ca in tabara va fi exact la fel, poate chiar mai bine. Imi imaginam zece fete stand intr-o cabana citind carti in camasa de noapte.

In prima zi de tabara, consilierul ne-a adunat pe toti si ne-a invatat refrenul pe care il urma sa-l spunem in fiecare zi tot restul verii, pentru a ne insufla spiritul necesar intr-o tabara: “R-O-W-D-I-E (zgomotos)…asa pronuntam acest cuvant…haideti sa fim zgomotosi!” Nici in ruptul capului nu am putut sa-mi dau seama de ce trebuia sa fim asa de zgomotosi. Sau de ce trebuia sa silabisim incorect acest cuvant. (se scrie cu y) Dar am recitat versurile alaturi de ceilalti sikam facut tot ce-am putut sa fie ol. Si am asteptat momentul cand ma puteam retrage sa-mi citesc cartile. Dar prima data cand mi-am scos cartea din valiza, cea mai “cool” fata de acolo a venit la mine si m-a intrebat: De ce esti asa de moale? Moale insemnand, desigur, opusul a ceea ce inseamna r-o-w-d-y (zgomotos). A doua oara cand am incercat sa citesc, consilierul nostru s-a uitat la mine cu ingrijorare, mi-a spus din nou punctul ei de vedere referitor la spiritul de tabara si a spus: ar trebui sa ne straduim cu totii sa ne exteriorizam mai mult.

Asa ca mi-am pus cartile in valiza, sub pat, si le-am lasat acolo tot restul verii. Si m-am simtit vinovata: am simtit ca acele carti au nevoie de mine intr-un fel, ca ma chemau si ca eu le parasisem. Si intr-un fel le parasisem: nu am mai deschis acea valiza pana cand nu am ajuns acasa la sfarsitul verii.

Va spun aceasta poveste despre tabara mea de vara, dar as fi putut sa va spun alte 50 de povesti la fel ca asta. De cate ori am primit mesajul ca, intr-un fel, modul meu tacut si introvertit de a fi nu era un mod general acceptat de a te purta si ca ar trebui sa fiu mai extravertita, am simtit in adancul sufletului meu ca nu e ok. Si ca lucrurile erau in regula exact asa cum erau. Dar desigur, mi-am negat timp de ani de zile aceasta intuitie profunda si astfel am devenit avocat pe Wall Street in loc sa fiu scriitoarea care am visat intotdeauna sa fiu, in mare parte pentru a-mi dovedi mie insami ca pot fi cheala si convingatoare in acelasi timp.Ma duceam intotdeauna in locuri aglomerate, cand de fapt as fi preferat sa iau cina cu prietenii. Si am facut toate aceste alegeri care negau cine sunt cu adevarat intr-un mod atat de rational incat nici nu-mi dadeam seama ce fac. Multi oameni introvertiti fac asta. Si este pierderea noastra, dar este de asemenea si pierderea colegilor nostri si pierderea comunitatii noastre si, cu riscul de a suna prea pompos,este pierderea intregii lumi, pentru ca atunci cand e vorba de creativitate si lidership avem nevoie de oameni introvertiti care sa faca ce fac ei cel mai bine.

30 -50% din populatie sunt introvertiti: asta inseamna unul din doi sau trei oameni pe care ii cunosti. Chiar daca esti extravertit, vorbesc acum despre colegii tai de munca, parteneriul tau, copii tai sau cel care sta langa tine chiar acum. Toti sunt subiectul acestei prejudecati profunde si reale in societatea noastrape care o internalizam cu totii de la o varsta foarte frageda, fara macar sa stim ce facem. Pentru a vedea clar aceasta prejudecata, avem nevoie insa sa intelegem ce inseamna sa fii introvertit. Este diferit de a fi timid- timiditatea are legatura cu frica de judecata sociala. A fi introvertit tine mai mult de cum raspunzi la stimuli, inclusiv la stimulii sociali. Extravertitii au nevoie de o cantitate mare de stimulare, iar introvertitii se simt mai bine, mai plini de viata, in priza si capabili cand se afla in medii tacute. Nu tot timpul. Lucrurile astea nu sunt generale. Cheia pentru a ne folosi de talentele noastre este sa ne punem in zona de stimulare care este potrivita pentru noi. Dar aici intervine prejudecata: cele mai importante institutii, scolile si locurile noastre de munca sunt concepute pentru extraverti si pentru nevoile lor de stimulare maxima. Si traim si in acest sistem de credinte pe care il numesc “The New Groupthink” care considera ca toata creativitatea si productivitatea noastra vine dintr-un loc ciudat si vulgar.

Sa ne imaginam o sala de clasa tipica in ziua de azi. Cand ma duceam eu la scoala, eram asezati in randuri si ne faceam munca in mod independent. In ziua de azi, exista birouri de lucru in care 4-5-6-7 copii se inghesuie unul in altul si lucreaza in grupuri chiar si pe subiecte precum matematica si scriere creativa, care ai crede ca depind de un proces individual de reflectie. Acum, se asteapta de la ei sa se comporte ca niste membri ai comunitatii, iar copiii care prefera sa lucreze pe cont propriu sau sa stea singuri sunt exclusi sau sunt vazuti ca si copii problema. De aceea, majoritatea profesorilor considera ca elevul ideal trebuie sa fie extravertit, chiar daca introvertitii obtin note mai mari si sunt mai informati…conform cercetarilor.

Lucrurile stau la fel si la locurile noastre de munca, unde avem birouri in spatii deschise, fara ziduri si unde suntem expusi la zgomotele si privirile constante ale colegilor.

Cand vine vorba de lidership, un studiu foarte interesant arata ca liderii introvertiti au rezultate mai bune decat cei extravertiti, pentru ca atunci cand au in subordine angajati proactivi, au o capacitate mai mare de a-si lasa angajatii sa vina cu idei proprii, pe cand un extrovert devine asa de entuziasmat de lucrurile pe care le propune, incat ideile altora nu mai au sanse sa iasa la suprafata. Unii din cei mai marcanti lideri din istorie au fost introvertiti: Eleanor Roosevelt, Rosa Park, Ghandi se descriu ca fiind linistiti, vorbind incet sau chiar fiind timizi. Si toti au iesit in evidenta, chiar daca pana si cel mai mic os din corpul lor le spunea sa nu o faca. Si se pare ca acest lucru detine o putere speciala, pentru ca oamenii simt ca acesti lideri sunt la carma nu pentru ca le place sa-i conduca pe altii, nu pentru ca le place sa fie priviti, ci pentru ca nu au avut de ales. Pentru ca au fost purtati sa faca ceea ce au crezut ca e bine sa faca.

About Gabriel

They all want to go to heaven... but nobody wants to die...
Acest articol a fost publicat în Informatii Utile. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s