Insula unde oamenii au uitat sa moara

ikaria-secrete

Trecutul neobişnuit al Ikariei poate explica de ce, în locul acesta, există o stare de comuniune între oameni. Vânturile puternice care se abat asupra insulei şi lipsa porturilor au ţinut-o departe de drumurile comerciale principale. Acest lucru a ţinut Ikaria într-o oarecare izolare, fiind nevoită să se auto-administreze.

Leriadis a mai vorbit şi despre “ceaiul de munte” local, făcut din ierburi uscate, şi care este băut ca un cocktail la sfârşitul zilei. Acesta a mai menţionat maghiranul sălbatic, salvia (flaskomilia), un tip de ceai de mentă (fliskouni), rozmarinul şi o băutură făcută din frunze de păpădie fierte cu puţină lămâie. Toate aceste plante pot fi considerate adevărate medicamente naturiste.

În Ikaria, mierea este un remediu universal. “Există tipuri de miere aici cum nu ai mai văzut nicăieri în lume”, spune Leriadis. Mierea este folosită ca şi tratament pentru răni, mahmureli sau pentru tratarea gripei. Bătrânii îşi încep ziua cu o lingură de miere de albine. “Pentru ei este ca un medicament.”

Alimentaţia anti-îmbătrânire

ikaria-dieta

 

De-a lungul următorilor trei ani, cercetătorii au cunoscut câţiva din pacienţii lui Leriadis.

Rutina zilnică a celor mai mulţi locuitori s-a dovedit a fi exact aşa cum a descris-o Leriadis: se trezesc în mod natural, muncesc în grădină, iau un prânz târziu, iar apoi se odihnesc. La apus, vecinii se vizitează între ei.

Alimentaţia lor era tipică: un mic dejun format din lapte de capră, vin, ceai de salvie sau cafea, miere de albine şi pâine. Prânzul era aproape întodeauna alcatuit din fasole, linte, cartofi, verdeţuri (fenicul, păpădie sau spanac) şi alte  legume de sezon pe care le produceau în grădina lor. La cină se mănâncă pâine şi se bea lapte de capră.

Doctorul Ioanna Chinou, profesor la Universitatea din Atena, este unul din experţii europeni în ceea ce priveşte proprietăţile bioactive ale ierburilor şi produselor naturale. Aceasta a spus despre longevitatea ikarienilor că se datorează în mare partecantităţii mari de ceai pe care o beau, în special pentru că aceste tipuri de băuturi pe care le consumă sunt remedii tradiţionale greceşti.

Aceste plante combat gingivita, afecţiunile gastrointestinale şi îmbunătăţesc circulaţia sanguină. De asemenea, majoritatea plantelor au proprietăţi antioxidante puternice, sunt surse importante de polifenoli şi conţin diuretici slabi.

„Somnul de frumuseţe” are rostul lui

ikaria-strazi-pustii

Între timp, Gianni Pes şi Michel Poulain au realizat cercetări suplimentare privind stilul de viaţă pe care l-au abordat oamenii din Ikaria, întrebând 35 de subiecţi cât de mult dorm sau dacă au fumat vreodată. Apoi aceştia au testat funcţiile fizice, cognitive, agilitatea mentală şi starea de sănătate psihică a persoanelor intervievate.

Doctorul Christina Chrysohoou, cardiolog la Universitatea din Atena, a realizat un sondaj care a presupus analiza a 673 de ikarieni. Chrysohoou a suspectat căobiceiurile de somn şi de sex ale ikarienilor ar putea avea o legătură cu viaţa lor lungă.

Aceasta a descoperit că somnul în timpul zilei este asociat cu o reducere de 12% a riscului de afecţiuni cardiace coronare, însă dacă acest lucru se face în mod regulat, cel puţin trei zile pe săptămână, reducerea era de 37%. De asemenea, un studiu preliminar al bărbaţilor ikarieni cu vârste cuprinse între 65 şi 100 de ani, a identificat faptul că 80% dintre ei făceau dragoste în mod regulat.

„Firele invizibile” care îi leagă pe oameni

ikaria-oameni-batrani

Structura socială are un rol destul de important. În Sardinia, o mentalitate culturală bazată pe aprecierea bătrânilor reuşeşte să îi menţină implicaţi în comunitate şi în casele familiilor până când ajung la 100 de ani.

Studiile au arătat că pensionarea timpurie printre muncitorii din economiile industrializate reduce speranţa de viaţă. O atitudine ca cea din Sardinia, îi determină pe centenari să se ridice din pat şi să ia parte la diferite activităţi fizice, să ghideze comunitatea din punct de vedere spiritual sau să transmită copiilor tradiţiile locale.

Dacă acorzi atenţie modului în care ikarienii şi-au trăit viaţa, se pare că zeci de factori puternici, omniprezenţi, sunt implicaţi în această caracteristică a longevităţii, dorită de toată lumea. Este uşor să te odihneşti suficient dacă nimeni altcineva nu se trezeşte devreme şi oraşul e pustiu la orele prânzului, când toată lumea trage un pui de somn. Este de ajutor faptul că alimentele cele mai accesibile şi mai ieftine sunt de asemenea şi cele mai sănătoase, şi că strămoşii tăi au muncit sute de ani pentru a descoperi modalităţi de a le face să aibă un gust bun. Este greu să treacă o zi în Ikaria fără să nu fii nevoit să urci pe dealuri.

Aici nu simţi durerea existenţială de a nu aparţine locului sau stresul de a nu întârzia undeva. Îţi realizezi propria grădină, deoarece asta au făcut părinţii tăi şi asta fac şi vecinii tăi. Ai mai puţine şanse de a fi victima unei infracţiuni, deoarece toată lumea ştie exact ce face persoana de lângă el. Seara bei câteva pahare de vin şi ceai de munte în compania unor prieteni buni, iar duminica  mergi la biserică.

În Ikaria, chiar dacă eşti antisocial nu o să fii niciodată singur.

Concluzia

Ikaria-veteran-3-web

Să ne întoarcem puţin la povestea veteranului de război Statmatis Moraitis, vindecat de cancer.

Buettner l-a sunat pe Moraitis în urmă cu câteva săptămâni. Soţia sa a murit în primăvară la vârsta de 85 de ani, şi acum locuieşte singur. După o discuţie scurtă despre ce a făcut în acea zi, Buettner i-a pus o ultimă întrebare: “Cum crezi că ai reuşit să te recuperezi în urma cancerului pulmonar?”

“Pur şi simplu a dispărut”, a răspuns Moraitis. “M-am dus în America în urmă cu 25 de ani pentru a vedea dacă medicii ar putea să îmi explice cum s-a produs această vindecare miraculoasă”, a adăugat acesta. “Şi ce s-a întâmplat?”, îl întreabă Buettner.“Doctorii mei au murit!”, răspunde Moaritis.

Buettner a ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte longevitatea oamenilor, şi a spus:“pentru ca oamenii să adopte un stil de viaţă sănătos trebuie să trăiască într-un ecosistem”. De exemplu, americanii pot încerca să mănânce sănătos, dar “industria alimentelor procesate cheltuie peste 4 miliarde de dolari pe an pentru a ne tenta să consumăm produsele lor. Cum putem combate acest lucru?”

 

About Gabriel

They all want to go to heaven... but nobody wants to die...
Acest articol a fost publicat în Informatii Utile. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s