Osho, despre diferenta dintre barbati si femei.

Întrebare: Vrei să explici, te rog, care sunt diferențele reale dintre bărbați și femei?

Osho: Mișcarea psihologică este în esență o mișcare șovină masculină, și în mod ciudat, a exploatat femeile mai mult decât bărbații. Cele mai multe dintre diferențele între bărbați și femei există din cauza a mii de ani de condiționări. Ele nu sunt fundamentale în natură, dar sunt câteva diferențe care le oferă o frumusețe unică și individualitate. Acele diferențe pot fi numărate foarte ușor.

Una este că femeia este capabilă să dea viață; bărbatul nu. Sub acest aspect, el este inferior, și acea inferioritate a jucat un rol important în dominația bărbaților asupra femeilor. Complexul de inferioritate funcționează astfel: pretinde că este superior – pentru a se înșela pe sine și pentru a înșela întreaga lume. Așa că bărbatul, de-a lungul timpului, a distrus geniul, talentele, capacitățile femeii, pentru a dovedi că este superior – lui însuși și lumii. Pentru că femeia dă naștere, ea rămâne timp de nouă luni și mai bine absolut vulnerabilă, dependentă de bărbat.

Bărbații au exploatat asta într-un mod foarte urât. Și aceasta este o diferență fiziologică; nu face nici o diferență. Psihologia femeii este coruptă de bărbatul care îi spune lucruri care nu sunt adevărate, făcând-o să fie sclavă bărbatului, reducând-o la un cetățean de mâna a doua în lume. Și motivul pentru asta a fost că el este mai puternic din punct de vedere fizic. Dar puterea fizică face parte din animalitate. Dacă asta va decide cine este superior, atunci orice animal este mai puternic decât un bărbat.

Dar diferențele reale sunt cu siguranță acolo, și trebuie să le căutăm în spatele mormanului de diferențe inventate.

O diferență pe care o văd este că femeia este mai capabilă de a iubi decât este bărbatul. Iubirea unui bărbat este mai mult sau mai puțin o necesitate fizică; iubirea unei femei nu. Este ceva mai măreț și mai înalt; este o experiență spirituală. De aceea femeia este monogamă iar bărbatul este poligam. Bărbatul ar dori să aibe toate femeile din lume și tot nu ar fi satisfăcut. Nemulțumirea sa este infinită.

Femeia poate fi satisfăcută cu o singură iubire, complet împlinită, pentru că ea nu se uită la trupul bărbatului, ea privește la calitățile cele mai intime. Ea nu se îndrăgostește de un bărbat care are un corp musculos frumos, ea se îndrăgostește de un bărbat care are o charismă – ceva indefinibil dar uluitor de atractiv – care are un mister ce trebuie explorat. Ea vrea ca bărbatul ei să nu fie doar un bărbat, ci o aventură în descoperirea conștiinței. Bărbatul este foarte slab, din punct de vedere al sexualității – el poate avea un singur orgasm.

Femeia este infinit superioară – ea poate avea orgasme multiple. Și aceasta a fost una din chestiunile cele mai problematice. Orgasmul bărbatului este local, limitat la organele sale genitale. Orgasmul femeii este total, nu este limitat la organele genitale. Tot corpul ei este sexual, și ea poate avea o experiență orgasmică de mii de ori mai mare, mai profundă, mai bogată, mai hrănitoare decât poate avea un bărbat. Dar tragedia este că tot corpul ei trebuie să fie excitat, iar bărbatul nu este interesat de asta, nu a fost niciodată interesat de asta.

El a folosit femeia ca pe o mașină de sex, doar pentru a-și elibera propriile sale tensiuni sexuale. În câteva secunde a terminat. Și până să termine el, femeia nici măcar nu a început. În momentul în care un bărbat a terminat de făcut dragoste, el se întoarce pe o parte și se culcă. Actul sexual îl ajută să aibe un somn bun – mai relaxat, cu toate tensiunile eliberate în activitatea sexuală. Și fiecare femeie a plâns și a suspinat când a văzut asta. Ea nici măcar nu a început, ea nici măcar nu s-a mișcat.

A fost folosită, și acesta este cel mai urât lucru din viață: când ești folosit ca un lucru, ca un mecanism, ca un obiect. Ea nu îl poate ierta pe bărbat pentru că a folosit-o. Pentru a o face și pe femeie un partener orgasmic, bărbatul trebuie să învețe preludiul, să nu se grăbească să ajungă în pat. El trebuie să facă din actul de a face dragoste o artă. Atunci ei pot avea un loc, un templu al dragostei unde sunt bețigașe parfumate, fără lumini puternice, doar lumânări…și el ar trebui să se apropie de femeie când este într-o dispoziție frumoasă, bucuroasă, pe care o poate împărtăși.
Ce se întâmplă de obicei este că bărbații și femeile se bat înainte să facă dragoste. Asta otrăvește iubirea. Iubirea este ca un fel de armistițiu, că lupta s-a terminat – cel puțin pentru seara asta. Este o mită, o înșelătorie. Un bărbat ar trebui să facă dragoste așa cum pictează un pictor – când simte impulsul cum îi umple inima – sau așa cum un poet compune poezii, sau un muzician cântă muzică. Corpul femeii ar trebui considerat ca un instrument muzical; așa și este. Când bărbatul simte bucurie, atunci sexul nu este doar o eliberare, o relaxare, un somnifer. Atunci există preludiu.

El dansează cu femeia, el cântă cu femeia – cu muzică frumoasă răsunând în templul iubirii, cu plăcute bețigașe parfumate. Ar trebui să fie ceva sacru, pentru că nu este nimic sacru în viața obișnuită decât dacă tu îl faci sacru. Și aceasta va fi începutul care deschide ușa spre întreg fenomenul supraconștiinței. Iubirea nu ar trebui să fie niciodată forțată, iubirea nu ar trebui să fie niciodată o tentativă. Nu ar trebui să fie deloc în minte – vă jucați, dansați, cântați, vă bucurați… parte din această lungă bucurie. Dacă se întâmplă, atunci este minunat.

Când iubirea se întâmplă are frumusețe. Când e făcută să se întâmple, este urâtă. Și în timp ce faci dragoste, cu bărbatul stând deasupra femeii…e cunoscută ca poziția misionarului. Estul a devenit conștient de această urâțenie, că bărbatul era mai greu, mai înalt și cu mușchi mai puternici, și el distrugea o ființă delicată. În Est, modul în care s-a întâmplat mereu a fost exact invers: femeia deasupra. Zdrobită sub greutatea bărbatului, femeia nu are nici un fel de mobilitate. Doar bărbatul se poate mișca, deci el ajunge la orgasm în câteva secunde iar femeia e pur și simplu în lacrimi.

Ea a fost partener dar nu a fost implicată în asta – a fost folosită. Când femeia este deasupra, are mai multă mobilitate, bărbatul are mai puțină mobilitate, și asta va aduce orgasmele lor mai aproape unul de altul. Și când amândoi pătrund în experiența orgasmică, e ceva din altă lume. Este prima licărire a stării de samadhi; este prima licărire a faptului că omul nu e corpul. El uită de corp, uită de lume. Atât bărbatul cât și femeia intră într-o nouă dimensiune pe care nu au explorat-o niciodată.

Femeia are capacitatea de orgasme multiple, deci bărbatul trebuie să fie cât mai lent posibil. Dar realitatea e că el se află într-o asemenea grabă în totul, încât distruge întreaga relație. Ar trebui să fie foarte relaxat pentru ca femeia să poată avea orgasme multiple. Orgasmul său ar trebui să vină la sfârșit, când orgasmul femeii a ajuns la apogeu. E pur și simplu o chestiune de înțelegere. Sunt diferențe naturale – ele nu au nimic de-a face cu condiționarea. Sunt alte diferențe.

De exemplu, o femeie e mai centrată decât un bărbat; acest lucru începe să se întâmple chiar din burta mamei. O mamă experimentată, care a dat naștere la doi sau trei copii, îți poate spune după câteva luni de sarcină dacă noul venit va fi fată sau băiat, pentru că băiatul începe să se agite, lovind-o în pântec, mișcându-se – el e pe drum. Dar fata rămâne absolut tăcută. Deci asta nu e o chestiune de condiționare. Femeia e mai senină, mai tăcută, mai răbdătoare, mai capabilă de a aștepta.

Poate din cauza acestor calități ea are mai multă rezistență în fața bolilor și trăiește mai mult decât bărbatul. Datoriă seninătății ei, delicateții ei, ea poate împlini viața unui bărbat extraordinar de mult. Ea poate înconjura viața bărbatului într-o atmosferă foarte liniștitoare, confortabilă. Dar bărbatul se teme – el nu vrea să fie înconjurat de femeie, el nu vrea s-o lase să creeze o căldură confortabilă în jurul lui. El se teme pentru că în felul acesta va deveni dependent. Așa că, timp de secole el a ținut-o la distanță.

Și el se teme pentru că știe adânc în interior că femeia este mai mult decât el. Ea poate da naștere vieții. Natura a ales-o pe ea pentru reproducere, nu pe bărbat. Funcția bărbatului în reproducere este aproape nulă. Această inferioritate a creat cea mai mare problemă – bărbatul a început să taie aripile femeii. El a început pe toate căile s-o micșoreze, s-o condamne, pentru ca măcar să creadă că el este superior.

El a tratat femeile ca pe vite – chiar mai rău. În China, timp de mii de ani, se considera că femeia nu are suflet, așa că soțul ei o putea ucide iar legea nu se amesteca în asta – ea era posesiunea lui. Dacă vroia să-și distrugă mobilierul, nu era ilegal. Dacă vroia să-și distrugă femeia, nu era ilegal. Aceasta e insulta supremă – că femeia nu are suflet. Bărbatul a lipsit femeia de educație, de independență financiară. El a lipsit-o de mobilitatea socială, pentru că se teme.

El știe că ea este superioară, el știe că este frumoasă, el știe că a-i oferi independență va crea pericol. Așa că de-a lungul secolelor, nu a existat independență pentru femei. Femeia mahomedană trebuie chiar să-și țină fața acoperită, pentru ca nimeni, cu excepția soțului său, să nu poată vedea frumusețea chipului său, profunzimea ochilor ei. În hinduism, femeia trebuie să moară când soțul moare – cât de mare este gelozia! Ai posedat-o toată viața ta, și chiar și după moarte vrei s-o posezi. Îți este teamă.

Ea e frumoasă, și când tu nu mai ești, cine știe? Poate că va găsi un alt partener, poate mai bun decât tine. Deci sistemul sati a predominat mii de ani – cel mai urât fenomen pe ți-l poți imagina. Soțul moare. Poate că femeia este încă tânără și în floarea tinereții, deci ea trebuie forțată să sară în rugul funerar. Pentru a face posbil acest lucru, este făcut un aranjament special. Unt purificat era scurs în cantități mari peste rugul funerar. Creează atâta fum încât nu vezi ce se întâmplă.

Aproape ca un nor negru, acoperă întreg rugul funerar. Apoi îl înconjoară – și este atât de fierbinte încât muzicienii trebuie să stea la mare depărtate – trompete mari, tobe și tot felul de instrumente muzicale sunt folosite sub pretextul că aceasta este o celebrare, dar ei sunt pur și simplu obișnuiți să acopere țipetele femeii care este arsă de vie. Ea ar vrea să iasă afară, și în jurul rugului funerar sunt preoți cu torțe arzând în mâini, astfel că dacă femeia încearcă să fugă, ei o vor împinge la loc în rugul funerar.

În spatele muzicienilor este un mare număr de preoți strigând tare și cântând mantre din anticele Vede. Toată această scenă este aranjată doar pentru a omorî o femeie și pentru ca nimeni să nu știe că a fost omorâtă împotriva voinței ei. Și toată mulțimea de afară este bucuroasă și veselă pentru că este un mare eveniment – o femeie și-a dovedit dragostea ei până în ultima clipă din viața soțului ei. Câte milioane de femei au fost arse în acest fel, pentru simplul motiv că bărbatul este gelos că după ce el nu va mai fi, ce garanție are…?

Stăpânirea britanică din India a fost cea care a oprit asta, pentru că era pur și simplu crimă și nimic altceva. Dar apoi, hindușii au împiedicat vâduva să se mai căsătorească. Ei au ras-o în cap – acel păr frumos făcea parte din personalitatea ei. I-au luat toate podoabele și au spus că ea nu poate folosi nici o culoare în hainele ei, trebuia să poarte numai alb. Au încercat în toate modurile posibile s-o facă urâtă. Ea nu poate participa la nici o ceremonie…este abandonată. Chiar în propria ei casă ea nu poate intra în bucătărie, ci trebuie să stea afară.

Și nu poate cere ceea ce îi place. Orice îi este dat, rămășițele, ea trebuie să trăiască din ele. Ea nu poate dormi într-un pat, trebuie să stea jos pe podea. Asta e mai rău ca moartea. În felul acesta ea poate trăi cincizeci de ani, trebuie să facă toată munca domestică din gospodărie, și trebuie să stea ascunsă de privirile oamenilor. Bărbatul este foarte egoist. De aceea spun că este șovinism masculin. Bărbatul a creat această societate și în această societate nu există loc pentru femeie – și ea are calități proprii extraordinare.

De exemplu, dacă bărbatul are posibilitatea inteligenței, femeia are posibilitatea iubirii. Nu înseamnă că ea nu poate avea inteligență; ea poate avea inteligență, trebuie doar să i se dea ocazia s-o dezvolte. Dar cu iubirea se naște – ea are mai multă compasiune, mai multă bunătate, mai multă înțelegere. Bărbatul și femeia sunt două corzi ale aceleiași harpe, dar ambele suferă, separate fiind una de alta. Și pentru că suferă și nu știu motivul, ei încep să se răzbune unul pe altul.

Femeia poate fi de un imens ajutor în a crea o societate organică. Ea este diferită de bărbat, dar nu inegală. Ea este la fel de egală cu bărbatul la fel ca oricare alt bărbat. Ea are talente ale ei care sunt absolut necesare. Nu este suficient să câștigi bani, nu este suficient să devii de succes în lume; mult mai necesar este un cămin frumos, și femeia are capacitatea de a transforma orice casă într-un cămin. Ea îl poate umple cu iubire; ea are această sensibilitate. Ea îl poate reîntineri pe bărbat, îl poate ajuta să se relaxeze.

În Upanișade există o foarte ciudată binecuvântare pentru cuplurile noi. Un cuplu nou vine la înțeleptul (clarvazătorul) din Upanișade și acesta își oferă binecuvântarea sa. El spune, fetei în special: ”Sper să devii o mamă a zece copii, și în final, soțul tău să fie al unsprezecelea copil. Și până când nu devii o mamă pentru soțul tău, nu ai reușit să fii o adevărată soție.” Este foarte ciudat, dar are o viziune psihologică extraordinară în asta, pentru că asta este ceea ce descoperă psihologia modernă, că fiecare bărbat caută în femeie pe mama sa, și fiecare femeie caută în bărbat pe tatăl său. De aceea, fiecare căsătorie este un eșec: nu poți să îți găsești mama. Femeia cu care te-ai căsătorit nu a venit în casa ta pentru a fi mama ta, ea vrea să fie soția ta, o iubită.

Dar binecuvântarea Upanișadelor, veche de aproape cinci mii sau șase mii de ani, dă o viziunea asupra psihologiei moderne. O femeie, orice ar fi ea, este în esență o mamă. Un tată este o instituție inventată, nu este natural. Și în curând tatăl va deveni poate demodat. Odată ce știința geneticii se dezvoltă, un mod mai științific, mai clinic, mai igienic va fi ca tații să doneze spermă spitalului, iar experții medicali să aleagă sperma vie potrivită care să fie injectată în femeie. Nu orice bărbat ar trebui lăsat să fie tată.

Din cauza acestei paternități accidentale, pământul e plin de oameni orbi, ologi, nebuni, demenți, retardați…Acest lucru nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Sperma ar fi putut veni de la altcineva; trebuie să fii generos în favoarea copiilor, pentru ca aceștia să nu fie orbi, să nu sufere toată viața că sunt infirmi. Și mai mult, vei putea să ceri expertului medical, tipul de copil pe care îl vrei. Sperma de bază arată toate calitățile care se vor manifesta mai târziu.

Dacă vrei un om de știință, se poate vedea că această persoană va deveni unul – sau un mare poet, sau un inginer, sau un doctor, sau doar un vagabond. Deci nașterea accidentală poate dispărea și o naștere planificată îi poate lua locul. Va lua doar ceva puțin timp pentru mințile umane stupide să se obișnuiască cu noua idee. Dar mama va rămâne indispensabilă. Au încercat experimente: le-au dat copiilor toate facilitățile, medicamente, toată hrana…toate perfecțiunile din diferite ramuri ale științei, dar în mod ciudat, copiii continuă să se micșoreze și vor muri în trei luni.

Apoi au descoperit că corpul mamei și căldura ei este o necesitate absolută pentru ca viața să crească. Acea căldură în acest vast univers rece, este o necesitate absolută la început, altfel copilul se va simți abandonat. El se va micșora și va muri. Nu este nevoie ca bărbatul să se simtă inferior femeii. Întreaga idee apare pentru că iei bărbatul și femeia ca două specii separate. Ei aparțin unei singure umanități, și ambii au calități complementare. Ambii au nevoie unul de celălalt, și doar atunci când sunt împreună sunt întregi…

Viața ar trebui să fie luată ușor. Diferențele nu sunt contradicții. Ei se pot ajuta unul pe altul și să se îmbunățească extraordinar de mult unul pe altul. Femeia care te iubește îți poate îmbunătăți creativitatea, te poate inspira pe culmi la care nici nu ai visat. Și ea nu cere nimic. Ea vrea doar iubirea ta, care este dreptul ei de bază. Cele mai multe din lucrurile care îi fac pe bărbați și pe femei diferiți sunt condiționale. Diferențele ar trebui păstrate pentru că ele fac bărbații și femeile atractivi unul față de celălalt,dar nu ar trebui folosite ca și condamnare.

Aș vrea ca amândoi să devină un tot organic, rămânând în același timp absolut liberi, pentru că iubirea nu creează niciodată sclavie, ea oferă libertate. Atunci putem crea o lume mai bună. Unei jumătăți din lume i-a fost negată contribuția sa, și acea jumătate, femeile, a avut o capacitate imensă de a contribui față de lume. Ar fi făcut-o un paradis minunat.

Așa că nu cere ca ele să fie egale, să trebuiască să poarte aceleași haine, să trebuiască să se poarte ca bărbații, sau să folosească limbaj vulgar pentru că bărbatul îl folosește. Femeia ar trebui să caute în propriul ei suflet pentru potențialul ei, și ea va avea un viitor minunat. Bărbatul și femeia nu sunt nici egali nici inegali, ei sunt unici. Și întâlnirea a două ființe unice aduce ceva miraculos în existență.

About Gabriel

They all want to go to heaven... but nobody wants to die...
Acest articol a fost publicat în Love. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Osho, despre diferenta dintre barbati si femei.

  1. lupul dacic spune:

    Atribuii unor caracteristici anatomice generale, mascul – femela, generale tuturor speciilor(aprox.) concepte de superioaritate, la fel cum ai ai cataloga un peste, ca fiind prost, fata de o maimuta pentru faptul ca nu se poate catara intr-un copac.
    Creierul uman are doua emisfere:
    Emisfera stanga – atribuiita carcateristicilor feminine(iubire – creativitate)
    Emisfera dreapta – atribuita carcateristicilor masculine(protectie – suport)
    Sentimentul de iubire se naste la mijloc, cand doua persoane sunt in echilibru, cand nu exista dominanta intre cele doua emisfere, atat la barbat cat si la femeie. In acel moment nimic nu mai conteaza, sunt doar ei doi.
    Iar despre partea de sex, noi, oameni, avem tendinta sa criticam omul, din incapacitatea de vedea in asamblu. Nu-i nimic mai frumos decat sa faci sex cu cineva pe care-l iubesti, minute, ore, zile, saptamani la rand.
    Incearca!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s