Omul este o fiinta de lumina: descoperirea biofotonilor

 

Spiritualitatea întotdeauna a susținut că omul este mai mult decât o simplă bucată de carne însuflețită chiar dacă unora și în ziua de astăzi le vine foarte greu să accepte acest adevăr. La prima vedere, omul este format din milioane de celule, care par să nu aibă nicio legătură reală cu altceva decât cu materia fizică. Dar lucrurile nu stau chiar așa pentru că știință, prin descoperirile pe care le face, se apropie cât mai mult de religie și chiar de spiritualitate.

Un studiu impresionant, efectuat de mai muli oameni de știință, demonstrează că corpul uman este mai mult decât o simplă bucată de carne. Celulele noastre comunică printr-un soi de energie numită biofotoni. Aceștia sunt emiși de către orice corp și au o vizibilitate de circa 1000 de ori mai mică decât sensibilitatea ochiului nostru, motiv pentru care emisia de lumină nu poate fi observată.

Se pare că această emisie de biofotoni este cea responsabilă cu viața. Faptul că toate fiinţele vii “conţin” lumina şi o utilizează în cele mai intime procese derulate la nivel subcelular şi cuantic este mai puţin cunoscut, dar este un element important în dezvoltarea vieții. Emisiile de lumină au fost corelate de către oamenii de ştiinţă cu activitatea cerebrală, care la rândul ei influențează cantitatea de biofotoni emisă de către un organism. Acești biofotoni sunt asemănători cu lumina pe care o emană Soarele, dar intensitatea lor este mai redusă. Această descoperire deschide noi drumuri spre descoperirea corpului uman, dar și ridică semne de întrebare despre ceea ce suntem cu adevărat și cum am fost creați.

Încă din 1927, profesorul sovietic Alexandr Gurvici a descoperit că rădăcinile de ceapă comunica între ele prin raze ultraviolete modificându-şi reciproc ratele de multiplicare celulară. Această radiaţie a fost numită de către Gurvici – “mitogenetica”. Descoperirea a fost atât de şocantă încât Gurvici a fost ridiculizat de către biologii de dinainte de război şi considerat şarlatan.

Eforturile lui Gurvici au fost continuate la Novosibirsk în anii 1960 şi 70 de către V. Kaznaceev şi echipa acestuia. Într-unul din studiile lui Kaznaceev, culturi de celule aflate în flacoane din sticla de cuarţ (transparenţa pentru ultraviolete) au fost tratate cu substanţe toxice. În imediata vecinătate au fost plasate flacoane similare conţinând culturi de celule sănătoase. După o vreme, culturile sănătoase au început să prezinte semne de intoxicare, similare celor din flacoanele tratate. Experienţa repetată cu culturi plasate în flacoane din sticla obişnuite (opaca pentru UV) a condus la rezultate negative, adică simptomele de otrăvire la cultura sănătoasă nu au mai apărut. Concluzia imediată a fost că celulele celor 2 culturi vecine comunicau prin radiaţii ultraviolete. Descoperirea a avut meritul de a deschide calea spre o biologie în care fizica cuantică ocupa deja un loc important.

Sisteme de comunicație prin biofotoni sunt utilizate şi de unele animale care trăiesc în colectivităţi. Au fost efectuate cercetări pe diverse tipuri de animale care trăiesc în grupuri. Cu ajutorul unor aparate foarte sensibile şi precise ei au constatat că că după un minut de zbor în comun, toţi licuricii emit semnale luminoase aflate în acelaşi ritm (coerentă). Aceasta coerentă reprezintă un semn de coordonare, cooperare între indivizii din grupul de licurici.

De la această descoperire și până la ajunge la concluzia că omul este el însuși o sursă de energie care interacționează permanent cu mediul înconjurător, nu a mai fost decât un sigur pas. Astfel, oamenii de știință ne spun că avem un corp incredibil,care emite raze incredibile de lumină. Aceste raze rămân încă un mister pentru că nu știm cum pot fi folosite pentru binele mediului în care trăim. Este posibil ca biofotonii să fie purtători de informație și astfel omul, din bucata de carne, se transformă brusc într-o entitate informațională cu un scop precis.

Tot mai mult stiinta este de acord cu poezia despre experienta umana directa: suntem mai mult decat atomi si moleculele care ne compun corpul, suntem si fiinte de lumina. Biofotonii sunt emisi de corpul uman, pot fi eliberati prin intentie mentala, si ar putea modula procese fundamentale in cadrul comunicatiilor intercelulare si a ADN-ului.

Nimic nu este mai uimitor decat faptul extrem de improbabil ca existam. Adesea ignoram acest fapt, uitand de realitatea ca in loc de a fi ceva acolo, s-ar fi putut sa nu fie absolut nimic, adica de ce exista un univers (pregnant de constient de el insusi prin noi) si nu oarece vid complet inconstient de el insusi?

Aveti in vedere ca din lumina, aer, apa, minerale de baza din scoarta pamantului, si din informatia de cel putin 3 miliarde de ani continuta in nucleul unei celule zigot diploide, este format corpul uman, iar in corpul acela un suflet capabil cel putin sa incerce sa inteleaga originile lui corporale si spirituale.

Data fiind nebunia conditiei noastre existentiale, si a incarnarii corporale ca un intreg, si avand in vedere ca existenta noastra pamanteasca este partial formata din lumina soarelui si cere consumul continuu de lumina solara condensata sub forma hranei, nu ar suna prea exagerat ca trupul nostru emite lumina.

Intr-adevar, corpul uman emite biofotoni, cunoscuti de asemenea ca emisii fotonice ultra-slabe (ultraweak photon emissions – UPE), cu o vizibilitate de 1 000 de ori mai joasa decat sensibilitatea ochiului nostru liber. Desi nu vizibile pentru noi, aceste particule de lumina (sau unde, depinde cum le masori) sunt parte a spectrului electromagnetic vizibil (380-780 nm) si sunt detectabile prin instrumentatie moderna sofisticata.

Ochiul fizic si “mental” emite lumina

Ochiul insusi, care este expus continuu la fotonii puternici ambientali ce trec prin diferitele tesuturi oculare, emite emisii fotonice ultra-slabe induse de lumina vizibila.  Chiar a fost lansata ipoteza ca lumina vizibila induce bioluminiscenta decalata in cadrul tesutului ocular expus, furnizand o explicatie pentru originea imaginii retiniene remanente.

Aceste emisii de lumina au mai fost corelate cu metabolismul energiei cerebrale si stresul oxidativ din creierul mamiferelor. Si totusi emisiile biofotonice nu sunt in mod necesare epifenomenale (secundare ca importanta). Ipoteza lui Bókkon sugereaza ca fotonii eliberati prin procese chimice in cadrul creierului produc imagini biofizice in timpul imageriei vizuale, iar un studiu recent a gasit ca atunci cand subiectii si-au imaginat in mod activ lumina intr-un mediu foarte intunecos, intentia lor a produs o semnificativa crestere a emisiilor fotonice ultraslabe.  Acest lucru este consistent cu un punct de vedere emergent conform caruia biofotonii nu sunt doar produse secundare celular-metabolice, ci mai degraba, deoarece intensitatea biofotonilor poate fi considerata mai inalta in interiorul celulei decat in exteriorul acesteia, este posibil ca mintea sa acceseze acest gradient (diferenta) de energie pentru a crea imagini biofizice intrinseci in timpul perceptiei si imageriei vizuale.

Celulele si ADN-ul nostru utilizeaza biofotonii pentru a stoca si comunica informatie

Aparent biofotonii sunt utilizati de catre celulele multor organisme vii pentru a comunica, ceea ce faciliteaza transferul de energie/informatie care este de cateva ordine de marime mai rapid decat difuzia chimica. Potrivit unui studiu din 2010, “Comunicatia de la celula la celula prin biofotoni a fost demonstrata la plante, bacterii, granulocite neutrofile animale si la celulele renale . Cercetatorii au fost capabili sa demonstreze ca “… stimularea prin lumina de spectre diferite (infrarosu, rosu, galben, albastru, verde si alb) la un capat al senzorului spinal sau al radacinii nervului motor a avut ca rezultat o semnificativa sporire a activitatii biofotonice la celalalt capat”. Cercetatorii au interpretat descoperirea lor sugerand ca “stimularea prin lumina ar putea genera biofotoni care circula de-a lungul fibrelor nervoase, probabil ca semnale de comunicatie neurala”.

Chiar si cand ajungem la nivelul molecular al genomului nostru, si ADN-ul poate fi identificat ca o sursa de emisii biofotonice. Un autor propune ca ADN-ul este atat de dependent de biofotoni, incat are proprietati asemanatoare laserului excimer, dandu-i putinta sa existe intr-o stare stabila departe de pragul echilibrului termic.

Tehnic vorbind, un biofoton este o particula elementara sau o cuanta de lumina de origine non-termica in spectrul vizibil si ultraviolet, emisa de un sistem biologic. Se crede in general despre ei ca sunt produsi ca rezultat al metabolismului energetic in cadrul celulelor noastre, sau mai formal ca un “… produs secundar al reactiilor biochimice in care moleculele excitate sunt produse prin procese bioenergetica care implica specii de molecule reactive continand oxigen”

Producerea circadiana de biofotoni a corpului

Deoarece metabolismul corpului se schimba intr-o maniera circadiana, emisiile de biofotoni variaza de asemenea de-a lungul axei temporale diurne. Cercetarile au cartat locatiile anatomice distincte din cadrul corpului unde emisiile biofotonice sunt mai puternice si mai slabe, depinzand de momentul zilei.

In general fluctuatiile numaratorii fotonilor in cadrul corpului au fost mai mici dimineata decat dupa-masa. Regiunea torace-abdomen emitea mai putin si mai constant. Extremitatile superioare si regiunea capului emiteau cel mai mult si tot mai intens de-a lungul zilei. Analiza spectrala a emisiilor joase, intermediare si inalte din partea superioara frontala a piciorului drept, a fruntii si a palmelor in gama de sensibilitate a fotomultiplicatorului a aratat o mai larga contributie a domeniului 420-470 din spectrul emisiilor spontane decat la mana in toamna/iarna. Spectrul luminiscentei decalate de la mana a aratat emisii majore in acelasi domeniu ca emisiile spontane.

Cercetatorii au concluzionat ca “datele spectrale sugereaza ca masuratorile ar putea la fel de bine sa furnizeze date cantitative asupra modelului individual al proceselor peroxidative si anti-oxidative in vivo”.

Meditatia si plantele afecteaza producerea biofotonilor

Cercetarile au gasit ca o diferenta oxidativa mediata de stres la emisia biofotonica intre cei ce mediteaza fata de cei ce nu mediteaza. Cei ce practica regulat meditatia tind sa aiba o mai joasa emisie fotonica ultra-slaba (UPE – ultra-weak photon emission), ceea ce se crede a fi rezultatul nivelului mai scazut de reactii ale radicalilor liberi petrecandu-se in corpurile lor. Intr-un studiu clinic implicand practicanti ai Meditatiei Transcendentale, cercetatorii au gasit ca: cele mai joase intensitati UPE au fost observate la doi subiecti care meditau regulat. Analiza spectrala a UPE umana a sugerat ca emisia ultra-slaba este probabil, cel putin partial, o reflectie a reactiilor radicalilor liberi dintr-un sistem viu. S-a documentat faptul ca variatele schimbari fiziologice si biochimice urmeaza practica pe termen lung a meditatiei si se deduce ca meditatia ar putea avea impact asupra activitatii radicalilor liberi.

Interesant, o planta binecunoscuta pentru utilizarile ei in reducerea stresului (incluzand micsorari masurabile ale cortizolului) si asociata cu stresul oxidativ amplificat, a fost testata clinic in reducerea nivelului de biofotoni emisi in subiectii umani. Cunoscuta ca rodiola, un studiu publicat in 2009 in jurnalul Phytotherapeutic Research (Cercetarea Fitoterapeutica) a gasit ca cei ce consumau planta pentru o saptamana aveau o descrestere semnificativa in emisia de fotoni comparativ cu cei din grupul placebo.

Pielea umana ar putea capta energia si informatia de la lumina soarelui

Poate cea mai extraordinara dintre toate este posibilitatea ca suprafata corpului nostru sa contina celule capabile de a capta eficient energia si informatia din radiatia ultravioleta. Un studiu publicat in Jurnalul de Fotochimie si Fotobiologie (Journal of Photochemistry and Photobiology) in 1993, intitulat “Iradierea artificiala cu lumina solara induce emisii fotonice ultra-slabe in fibroblastele pielii umane”, a descoperit ca atunci cand lumina de la o sursa artificiala de lumina cu spectru similar celui solar a fost aplicata fibroblastelor, atat celor de la subiectii normali, cat si celor de la cei cu afectiunea xeroderma pigmentosum, caracterizata de mecanisme deficitare de reparare a ADN-ului, a indus emisii mult mai puternice (de 10-20 de ori) de fotoni ultra-slabi la grupul de xeroderma pigmentosum. Din acest experiment cercetatorii au tras concluzia “aceste date sugereaza ca celulele xeroderma pigmentosum tind sa piarda capacitatea eficienta de stocare a fotonilor ultra-slabi, indicat existenta in celulele umane a unui eficient sistem intracelular de captare a fotonilor”. Cercetari mai recente au mai identificat diferente masurabile in emisia biofotonica intre celulele normale si cele ale melanoamelor (tumorilor cancerigene ale pielii).

Melanina este capabila de a transforma energia luminii ultraviolete in caldura printr-un proces cunoscut ca si “conversie interna ultrarapida”; mai mult de 99,9% din radiatia UV absorbita este transformata din lumina ultravioleta genotoxica (care deterioreaza ADN-ul) in caldura inofensiva.

Daca melanina poate converti lumina in caldura, nu cumva ar putea de asemenea transforma radiatia UV in alte forme de energie folositoare din punct de vedere biologic/metabolic? Acest lucru s-ar putea sa nu para exagerat cand se ia in consideratie ca pana si radiatia gama, care extrem de toxica pentru majoritatea formelor de viata, este o sursa de subzistenta pentru anumite tipuri de fungi si bacterii.

Producerea de biofotoni de catre corp este guvernata de fortele solara si lunara

Se pare ca stiinta moderna abia acum ajunge sa recunoasca abilitatea corpului uman de a primi si emite energie si informatie direct de la lumina provenita de la Soare.

Mai exista si o tot mai mare realizare a faptului ca Soarele si Luna afecteaza emisiile biofotonice prin influentele gravitationale. Recent, emisiile biofotonie de la germenii de grau din Germania si Brazilia au fost gasite ca fiind sincronizate transcontinental potrivit ritmurilor asociate cu mareea lunisolara.  De fapt, forta mareica lunisolara, la care Soarele contribuie cu 30 % si Luna cu 60 % din acceleratia gravitationala combinata, a fost gasita ca regularizand un numar de trasaturi ale cresterii plantelor pe Pamant.

Intentia ca forta vie a fiziologiei

Chiar si insasi intentia umana, asa-numita fantoma din interiorul masinii, ar putea avea o baza empirica in biofotoni.

Un comentariu recent publicat in jurnalul Investigatie clinica si intitulat “Dovezi despre puterea intentiei/Evidence about the power of intention” adreseaza urmatoarele cuvinte in legatura cu acest subiect:

Intentia este definita ca un gand directionat pentru a executa o actiune determinata. Gandurile tintite catre un scop pot afecta obiecte neinsufletite si practic toate entitatile vii, de la organisme unicelulare pana la fiintele umane. Emisia de particule luminoase (biofotoni) pare sa fie mecanismul prin care o intentie isi produce efectele. Toate organismele vii emit un curent constant de fotoni ca un mijloc de a indrepta semnale nonlocale instantanee de la o parte a corpului la alta si catre lumea exterioara. Biofotonii sunt stocati in ADN-ul intracelular. Cand organismul este bolnav, se produc schimbari in emisiile biofotonilor. Intentia directa se manifesta pe ea insasi ca o energie electrica si magnetica producand un flux ordonat de fotoni. Intentiile noastre par sa opereze ca frecventa puternic coerente capabile sa schimbe structura moleculara a materiei. Pentru ca intentia sa fie efectiva, este necesar sa se aleaga timpul potrivit. De fapt fiintele vii sunt sincronizate reciproc intre ele, dar si cu pamantul si cu schimbarile lui constante ale energiei magnetice. S-a aratat ca energia gandului poate de asemenea schimba mediul. Hipnoza, fenomenul stigmatelor si efectul placebo pot fi de asemenea considerate ca tipuri de intentie, ca instructiuni catre creier, date in timpul unei anumite stari de constiinta. Cazurile de vindecari spontane sau la distanta ale unor pacienti extrem de grav bolnavi reprezinta situatii de o intentie extraordinar de intensa, de a controla boala ce ne ameninta vietile. Intentia de a vindeca, dar si convingerile persoanei bolnave in legatura cu eficacitatea influentelor vindecatoare favorizeaza vindecarea acesteia. In concluzie, studiile asupra gandurilor si constiintei reies ca aspecte fundamentale si nu ca simple epifenomene, si care duc rapid la o profunda schimbare in paradigmele biologiei si medicinei.

Deci aici ne aflam. Stiinta este tot mai mult in acord cu experienta umana directa: suntem mai mult decat atomii si moleculele din care suntem compusi, mai suntem si fiinte de lumina.