Asteptarea destinului vs scrierea destinului.

” Cred ca toate lucrurile vin in viata noastra atunci cand este momentul potrivit.” , nici nu mai stiu unde am auzit asta prima oara sau de la cine insa ma provocat inca de atunci sa reflectez. Vedeti voi, exista alta vorba mare care este in contradictie cu prima, este vorba de „Daca vei astepta conditiile potrivite, nu vei face nimic niciodata.”

Si suntem prinsi la mijloc, sa fim plante ce asteapta sa fie udate de un gradinar ca sa inflorim frumos, sau sa fim gradinarul din vietile noastre. Pana cand mi-am dat seama ca, ambele variante sunt adevarate si nu se contrazic. Vedeti voi, problema noastra, a tuturor, este faptul ca ne alteram si deterioram realitatea din exterior, pentru ca cea ce vedem, auzim, simtim,  nu este realitate este perceptie (ochii vad cea ce mintea este pregatita sa inteleaga). Cu alte cuvinte vorbele de mai sus sunt ambele adevarate, dar fiindca noi le interpretam diferit nu avem acces la mesajul pe care ele le transmit.

Hai sa mai incercam odata ” Cred ca toate lucrurile vin in viata noastra atunci cand este momentul potrivit.”, vedeti acum? Ce este sau care este momentul potrivit? Vedeti voi, eu nu cred in noroc, ghinion sau coincidente, sunt genul de persoana care infrunta provocarile cu capul inainte, imi fac propriul meu noroc. Am invatat ca norocul este de partea celor care sunt pregatiti. Citisem mai demult un articol, despre un experiment social din Papua New Guinea, din pacate am uitat care erau cu exactitate informatiile, insa o sa povestesc cea ce imi amintesc. Un baietel din triburile din Papua New Guinea era adorat si placut de toata lumea, si de ziua lui cand a facut 10 ani (parca) toata lumea din toate triburile au pus mana de la mana sa ii finanteze o mica excursie pana in America. Sociologii au profitat de aceasta oportunitate si au finantat si ei aceasta mica excursie oferindu-le ghid si o mica cazare la hotel. Baiatul a fost extrem de incantat si se citea pe ochii lui uimirea si socul pe care l-a avut, dupa excursia de 7 zile prin New York a fost intrebat de altii cum e lumea de peste rau, si a inceput sa povesteasca ca pasarile alea mari de pe cer sunt avioane, ca exista izvoare in pesterile oamenilor, ca unele persoane sunt imbracate in blani, altele in pene, altele in materiale ca o carpa. Continua sa spuna ca a inteles ce e aia societate, mecanismul, ce e aia o slujba, ce sunt altea dulciuri si a incercat alte genuri de mancare, a avut parte de baie si dus, de o igiena in care a observat ca el era defapt un pic mai alb decat credea. I s-a spus despre religie si a inteles ce e ala Dumnezeu, morala, etica si privea trist si rusinat la fratii si surorile lui. Nu voia sa se mai intoarca, fiindca a inteles ca cea ce traia el este o minciuna si aia de acolo era defapt viata reala, socul cultural a fost prea mult pentru el, deschizandu-i ochii si mintea prea mult pentru varsta lui. Dupa putin timp, a murit de „inima rea” cum s-ar zice la noi. Atunci am inteles ca este necesara manipularea, influentarea altora, pregatirea lor cu pasi mici, fiindca sufletele sau mintiile prea slabe se vor prabusii daca prea devreme vin fata in fata cu destinul lor.

Astfel am rezolvam confuzia creata de aceste doua vorbe mari, momentul potrivit vine cand tu esti pregatit. Brusc totul a inceput sa capete sens pentru mine, nu el (momentul) vine spre tine, ci tu te duci spre el prin alegerile pe care le faci. Nu poti lua carnetul de conducere daca nu inveti pentru el. Poti intarzia sau grabii momentul potrivit prin a lucra la tine, si am decis in continuare sa explic printr-un exemplu practic si foarte comun.156452_512945728755625_684742518_n

Partenerul tau din viata ta, toti visam la o relatie perfecta in care sa fim intelesi si sa intelegem, in care sa fim fericiti si sa facem fericiti. Dar ca sa ajungem acolo (momentul in care cunoastem acea persoana cu care o sa imbatranim) trebuie sa lucram la noi, ca sa fim intelesi si sa intelegem trebuie sa avem niste cunostinte legate de empatie, de asertivitate, de karma. Trebuie sa fim patiti si trecuti prin esec si reusita, astfel intelegem fericirea si cum sa facem pe altii fericiti, ca sa iubim si sa fim iubiti trebuie sa ne iubim pe noi mai intai si dabea dupa acea suntem capabili sa iubim si pe altii. Si ca sa ne iubim pe noi, desigur e vorba de alt proces de invatare care poate dura x ani, eu am avut nevoie de 23 de ani ca sa invat sa ma accept si sa ma iubesc.

Unele fete cel mai des prefera sa astepte, sa vina el la ea fiindca doar na… asta e traditia, dar daca intervine Dumnezeu si il ia pe el si il pune in fata ei, el nu o va vrea pe ea, fiindca ea e doar o leguma care asteapta sa primeasca totul dea gata (momentul potrivit mai exact).  Asa ca fetelor, scoateti-va capul din cur si incepeti sa va imbunatatiti, colorati, dezvoltati si sa va formati personalitatea fiindca asta e cea ce determina cand momentul potrivit vine. Ca concluzie am ajuns ca intradevar noi suntem direct responsabili de destinul nostru, noi suntem cei care ni-l cream. Asa ca intreaba-te tu cel care citesti asta, esti pe drumul care te duce spre destinul tau mult dorit? Il faci sa fie mai lung sau mai scurt?  Si nu uita sa te bucuri de calatorie si sa inveti din asta.

About Gabriel

They all want to go to heaven... but nobody wants to die...
Acest articol a fost publicat în Ganduri Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s